După viaţa și libertatea persoanei, proprietatea constituie unul dintre drepturile cele mai de preț ale omului. În vederea îndreptării sau, cel puţin, a atenuării abuzurilor regimului juridic al vremurilor, a fost adoptată Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Neclaritatea unor dispoziţii ale legii, neconformitatea prevederilor Normelor metodologice de aplicare a acesteia cu legea în sine, ca act juridic cu forţă superioară, practicile administrative diferite la nivelul ţării, lentoarea în soluţionarea notificărilor ori interpretarea excesiv de rigidă a unor norme au determinat sesizarea instanţelor de judecată cu diferite cereri legate de aplicarea acestei legi, respectiv condamnarea României de instanţa europeană.

Pornind de la o lucrare anterioară realizată în materie, am încercat o analiză teoretică şi practică a problematicii, a aspectelor controversate, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Dată fiind paleta largă de situaţii juridice, soluţiile practice sunt vaste, însă teoreticienii şi practicienii dreptului, cărora li se adresează lucrarea, pot contribui într-un mod remarcabil la
stabilirea unei abordări legale, echitabile, juste, a modului de restabilire a unei nedreptăţi a cărei victimă a fost proprietarul de bună-credinţă, ştiut fiind faptul că timpul îndelungat scurs între data formulării cererii de restituire şi restituirea efectivă poate transforma justiţia într-o injustiţie.

*Prețul și numărul de pagini sunt estimative și poate suferi modificări până la trimiterea cărții în tipar, dar acest preț rămâne valabil pentru cei care fac precomandă și îl achită astfel.