Dr. Lavinia Tec, conferențiar universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, este avocat și, dincolo de titlurile profesionale, o persoană modestă, cu pasiuni, visuri și păreri pertinente (expuse exemplar în mediul digital). Așa cum v-am obișnuit, în cadrul interviurilor noastre, ne dorim să prezentăm omul din spatele catedrei sau robei. Cu bune și rele.

Raluca Cîrjan: Voi începe cu perioada poveștilor, a inocenței și a imaginației fără limite. Ce fel de copil ați fost?

Lavinia Tec: Am fost un copil destul de cuminte, ascultător, foarte curios, foarte activ, plin de viață, entuziasmat de tot ce era nou, dornic de a împărtăși cu cei din jur tot ceea ce știam eu. Amintirile mele datează cam de la vârsta de 4 ani. Îmi amintesc că memoram întregul program al serbărilor de la cămin (grădinița publică), toate rolurile din scenete, toate poeziile, toate cântecelele. La cămin am învățat sa cânt la sticle (țin minte că la o serbare am cântat un fragment din Rapsodia română a lui George Enescu, îmbrăcată în costum popular), să recit, să dansez dansuri populare.