Pe Zlati îl știu de când era mic. Acuma vorba vine de mic, el a fost mic tot timpul, dar numai de înălțime. În rest, la toate capitolele care contează (umor și autoironie, inteligență, argumentare etc.) a fost și este un om mare. Chiar uriaș, aș zice.
După cum ziceam, îl știu pe Zlati de când era mic. L-am văzut prima dată la treabă când a venit în practică, student fiind, la societatea de avocatură în care eram și eu asociat. Nu după mult timp ni s-a alăturat ca avocat stagiar. Îmi amintesc primul lui dosar, un contravențional (angajam din ăstea doar prin excepție, fiincă eram o societate de penaliști). La fond se respinge plângerea. Instanța de control judiciar, Tribunalul Brașov, unde Zlati fiind stagiar, nu avea drept de concluzii. Ne trezim amândoi cu noaptea-n cap și plecăm din Cluj spre Brașov, cu mașina. Eu să pun concluzii, el să înjure în gând Judecătoria Rupea că ne-a pus pe drumuri. Câștigăm (concluziile lui susținute prin vocea mea). Un pas mic pentru justiție, un pas mare pentru orgoliile noastre.
Pe Zlati îl știu de când era mic. Acuma vorba vine de mic, el a fost mic tot timpul, dar numai de înălțime. În rest, la toate capitolele care contează (umor și autoironie, inteligență, argumentare etc.) a fost și este un om mare. Chiar uriaș, aș zice.
O editură diferită pe piața de carte juridică din România prin titlurile și autorii pe care îi publică, precum și proiectele/revistele pe care le susține, merită susținută în orice mod putem […]
Dan Chertes
