Joi am primit în dar cu emoție și bucurie cartea doamnei Rodica Constantinovici apărută la Editura Solomon. Vineri dimineața am început lectura. La amiază, fără să știe ce citesc, Ileana Roșu mi-a trimis un mesaj cu 4 pagini scanate din carte. Sincronicitate. Seara am finalizat lectura cu lacrimi în ochi, pătrunsă de o pace și o iubire neomenească. Cu ochii deschiși mi-am imaginat cum o strâng tare în brațe pe Rodica (chiar dacă nu am avut onoarea să o cunosc altfel decât la telefon, în colaborarea noastră în cadrul INPPA-ului) și cum îi șoptesc la ureche, printre lacrimi, … „mulțumesc”.

În cartea Aici nu suntem la Onălești, autoarea Rodica Constantinovici descrie un capitol din povestea vieții sale, care se întinde între anii 2015-2021. Victimă a abuzului de abuz în serviciu, victimă a abuzului de putere, în statul de drept al DNA, într-o perioadă în care românii erau hipnotizați în cadrul unui program special – spectacolul cătușelor DNA –, care rula pe toate posturile importante de televiziune de știri, aproape în fiecare dimineață, Rodica îl introduce pe cititor în două universuri care se întrepătrund spiritual. Cititorul o urmează pe Rodica în toate spațiile în care se desfășoară viața sa: acasă, în duba DNA, în birou – biroul procuroarei, biroul său de avocat –, în sălile de judecată, în celulele din Arestul Central, în hipermarket. În fiecare spațiu se peterece câte o întâlnire la care cititorul asistă.