Interviu cu Rodica Constantinovici: „Suferința trebuie privită cu recunoștință” iunie 14, 2017 – Postat in: Interviuri

Rodica Constantinovici este doctor în drept şi avocatul coordonator al Societății civile de avocați Constantinovici, McCan și Asociaţii. Cariera sa de avocat s-a împletit cu cea de judecător şi secretar de stat la Ministerul Justiţiei. A contribuit la dezbaterea proiectelor de legi privind reforma justiţiei și a celor privind Codul civil și de procedură civilă. Probabil îi recunoaşteţi numele de pe coperta primului Comentariu pe articole al noului Cod civil, la care a contribuit în calitate de coordonator și autor, însă azi vă invit să o cunoașteţi mai bine pe autoarea cărții „Dincolo de divorţ e India”.

Raluca Cîrjan: Dincolo de titulatură e un om. Dincolo de profesie e o poveste. De ce ați ales să o împărtășiți pe a dumneavoastră şi cum aţi simțit trecerea de la stilul specific domeniului juridic la cel beletristic?

Rodica Constantinovici: Din iubire, din compasiune pentru cei care încă mai caută fericirea într-o sursă externă. Stilul beletristic a venit cu naturaleţe, întrucât l-am exersat zeci de ani în redactări de hotărâri judecătorești sau lucrări avocaţiale, chiar dacă integrat stilului juridic mai rece, mai riguros.

Raluca Cîrjan: La facultatea de drept învăţăm despre divorţ că este un mijloc juridic prin care se pune capăt existenţei căsătoriei pe cale judecătorească sau administrativă. Nu pare mare brânză. Citind cartea dumneavoastră, am realizat că aţi divorţat atât de soţ, cât şi de „marea iluzie a lumii”. Ei, asta nu pare simplu. Cum trebuie privit divorţul?

Rodica Constantinovici: Într-adevăr, divorțul văzut ca sfârșitul unei relații de familie din punct de vedere legal, nu este „mare brânză”. El poate fi însă important ca stare, atunci când suferința generată devine un factor de accelerare a evoluției spirituale prin divorțul (eliberarea) de dependența față de o persoană sau o situație de viață, de trecut, de identificarea cu un rol, o poziție socială etc. Atunci trebuie privit cu recunoștință.

Raluca Cîrjan: Mă aşteptam să citesc doar despre divorț și despre călătoria interioară spre noi înţelesuri ale vieţii, dar m-aţi trimis prin cuvinte înapoi în timp, în oraşul în care aţi copilărit, apoi în Londra, în Sedona și, poate cel mai interesant, la Arunachala. Cu mai puțin de 30 de lei, am călătorit destul de mult. Pentru început, aș vrea să ne spuneţi câteva cuvinte despre provocările vieţii de imigrant.

Rodica Constantinovici: Experiența de imigrant am trăit-o în Marea Britanie, iar pentru mine cea mai mare provocare a fost dorul de casă (homesickness), sentimentul de alienare, de dezrădăcinare. Târziu am înţeles că venea din refuzul de a-mi lăsa trecutul în urmă. Uneori te poți simţi „a bloody foreigner”, dar britanicii sunt mai eleganți, îți zâmbesc și folosesc frecvent cuvintele miraculoase „please” şi „thank you”, ceea ce face suportabilă senzaţia de respingere. Poți, de asemenea, să te simți singur, chiar dacă cunoşti mulţi oameni. Toţi par grăbiţi să-şi câștige o pâine cât mai bună, iar conversaţiile rămân la nivelul unui schimb de informaţii din curiozitate sau complezenţă. Greu se stabilesc contacte autentice. Până la urmă, este responsabilitatea ta cum te simţi. Totul rămâne o pură chestiune de interpretare a unor circumstanțe de viaţă şi face parte din „iluzia lumii”.

Chemarea către Arunachala este însă cu totul altceva. Acest loc sacru rămâne necunoscut celor prinşi în marea iluzie a lumii, dar găsește întotdeauna căi de a se face cunoscut celor care caută cu sinceritate eliberarea. Așa cum spune însă Ramana Maharshi, până la urmă, mai devreme sau mai târziu, „fiecare trebuie să ajungă la Arunachala”.

Raluca Cîrjan: Care este Adevărul? Îl găsim doar în India ori putem să-l cunoaștem într-o călătorie interioară, indiferent de locație? Trebuie neapărat să ieșim din zona noastră de confort sau adevărul e că Adevărul nu se află în zone îndepărtate, ci mai aproape decât credem? Oare m-am complicat prea mult cu întrebarea asta și, de fapt, el nu se poate exprima în cuvinte?

Rodica Constantinovici: Îl găsim în „India”, desigur, ca dimensiune spirituală, iar nu geografică, și este întotdeauna în noi. Din păcate, fiindcă se află în plină lumină, ne uităm după el în altă parte. Ca să-l citez pe Hale Dwoskin: „Adevărul este simplu, dacă ar fi complicat toată lumea l-ar înţelege…”.

Raluca Cîrjan: O carte are impact atât asupra cititorului, dar şi asupra imaginii autorului său. Nu aţi avut reţineri înainte de a dezvălui cu generozitate detalii intime din viaţa dumneavoastră?

Rodica Constantinovici: Când eşti împăcat cu tine nu ai nimic de ascuns. Ar fi bine dacă am putea face toţi acest exerciţiu.

Raluca Cîrjan: De ce aţi ales să publicaţi la o editură tânără?

Rodica Constantinovici: Aşa cum cartea îşi va alege cititorii, tot aşa a ales şi editura. Tinereţea și entuziasmul Editurii Solomon au rezonat perfect cu generozitatea şi intensitatea textului, aşa încât totul a venit de la sine.

Raluca Cîrjan: În loc de concluzie, trebuie să întreb: scrierea unei alte cărţi face parte din planurile dumneavoastră de viitor?

Rodica Constantinovici: Nu am planuri de viitor. Trăiesc acum.

Raluca Cîrjan: Vă mulţumesc!

Rodica Constantinovici: Cu mare plăcere!