Interviu cu Ioana Costea: „Pasiunea în sine poate face un jurist bun în orice profesie juridică” aprilie 14, 2019 – Postat in: Interviuri

Ioana Costea este avocat, conferențiar universitar și prodecan al Facultății de drept din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Susține însă că cele mai mari satisfacții profesionale depind destul de puțin, spre deloc chiar, de gradul didactic. Ne bucurăm să vă împărtășim gândurile Ioanei despre visuri din copilărie, actuala generație de studenți și locuri faine din Iași.

Raluca Cîrjan: Aveți vreun vis din copilărie care a rămas încuiat într-un dulap? Dacă răspunsul e pozitiv, cine l-a încuiat și unde este cheia?

Ioana Costea: Cred ca da. Și anume de a cânta la un instrument; performanța academică tradițională a făcut ca toate eforturile mele să se concentreze pe chestiuni utile, pentru un viitor absolvent de drept. Ceea ce hotărâse tatăl meu că voi avea ca și profesie încă din clasa a 2-a. Astfel, în mod consecvent, am studiat tot liceul gramatică, istorie și apoi filosofie, materii de admitere la facultate. Franceza a fost singura mea evadare, în compania unui profesor minunat, doamna Vasilica Irimia, pretext pentru a cocheta constant și cu literatura.

Raluca Cîrjan: Cum a fost drumul până la acest punct în carieră? Ce fel de studentă ați fost și care e cea mai frumoasă amintire din acea perioadă?

Ioana Costea: Drumul meu în carieră a fost întemeiat pe dragostea pentru cărți, fie ele și de drept. Marea mea bucurie a fost mereu de a citi și a scrie. Și aici m-a ajutat întotdeauna confirmarea celorlalți, inclusiv a Nicoletei Solomon, cu care am plămădit prima mea carte. Am fost o zecistă convinsă, cu mici excepții, toate la același profesor. Facultatea mi-o aduc aminte, ca pe un maraton de sesiuni, mai ales că eu eram ieșeancă și nu aveam acces la „viața de cămin”. În mod cert, o amintire cu încărcătură emoțională a fost participarea la Hexagonul facultăților de drept, la Cluj, în 2003, la proba de drept civil. Atunci am conexat cu profesorii de la facultate într-o manieră solidară, ceea ce încarcă amintirea de căldură.

Raluca Cîrjan: Cum vi se pare actuala generație de studenți și ce sfaturi aveți pentru tinerii care nu știu ce profesie juridică să aleagă?

Ioana Costea: Actuala generație de studenți mi se pare că se înscrie într-o linie constantă de emoții și preocupări, atenți la „bursa bârfelor” privind subiectele de examen și visând să fie magistrați. Este un profil comun tuturor generațiilor, splitarea aceasta între momentul actual și proiecția profesională. Cred însă că, la acest moment, doar ordinea de preferință s-a modificat, fiind extrem de populară magistratura. Într-un fel mă gândesc că și profesia te alege pe tine; că o opțiune rigidă este în ea însăși o capcană. Eu personal nu aș persevera timp de 7-8 sesiuni cu examenul de admitere la INM, ci aș construi într-o altă direcție. Cred că pasiunea în sine poate face un jurist bun în orice profesie juridică și că acceptarea mobilității și a schimbării e optica potrivită.

Raluca Cîrjan: Ce v-a atras la fiscalitate, un domeniu tehnic, în continuă schimbare?

Ioana Costea: Cred că tocmai cele două dimensiuni; dimensiunea tehnică comunică cu micile mele reminiscențe de admirator al științelor exacte, iar schimbarea îmi permite să vin în fiecare an cu formule noi în fața studenților. Și desigur, certitudinea domeniului conform celebrului adagiu of death and taxes …; schimbările sunt numai de formă, mecanismul impunerii este milenar.

Raluca Cîrjan: Din experiența dumneavoastră, care sunt cele mai mari satisfacții ale unui conferențiar universitar și ce provocări întâmpină un prodecan?

Ioana Costea: Cele mai mari satisfacții profesionale ale mele depind destul de puțin, spre deloc, de gradul didactic. La numărătoare, ar ieși numai două, și anume privirile „entangled” ale studenților din amfiteatru atunci când sunt traducătorul unei norme juridice extrem de ermetice cum sunt cele fiscale și, în al doilea rând, bucuria de a scrie, mai ales un articol cu sistem osos propriu, articulat și transmițând o idee frumoasă din punct de vedere juridic.

Raluca Cîrjan: Cu ce iese în evidență Facultatea de drept din Iași față de alte centre universitare?

Ioana Costea: Facultatea de drept din Iași invocă constant tradiția acesteia și vechimea. În mod paradoxal însă, cred că principalul ei atu este corpul profesoral extrem de tânăr, ca medie de vârstă, și extrem de dinamic. Apreciez în mod deosebit paleta largă de activități propuse de colegii mei, dinamica atât la nivel de organizare a actului didactic, cât și a activităților extra: cercuri, conferințe, stagii de practică.

Raluca Cîrjan: Un turist în Iași vă cere o recomandare de 3 locuri faine pe care doar un localnic le cunoaște. Unde-l trimiteți?

Ioana Costea: Ah, la Iași sunt locuri celebre de vizitat, cum ar fi Teiul lui Eminescu sau Bojdeuca lui Creangă, Palatului Culturii etc., care nu se dezic niciun moment de renumele lor. La nivel de locuri pe care un localnic le cunoaște, aș propune Plopii fără soț din Bucium, la care face referire poezia omonimă a lui Eminescu, o partidă de pescuit la iazurile din jurul Iașului și, de ce nu, o cină la Casa Pogor, în hrubele de la subsol. Fiindcă nu mă pot opri, aș mai face o recomandare, și anume o vizită la Mănăstirea Cetățuia, pe care eu personal o iubesc pentru amestecul de monahal cu un peisaj minunat. Și, desigur, mănăstirea Trei Ierarhi, centrală și greu de omis, care în opinia mea e cea mai frumoasă din toată Moldova.

Raluca Cîrjan: Ce carte sau poezie v-a schimbat perspectiva asupra vieții și în ce fel?

Ioana Costea: În privința cărților, e un puzzle de stări și trăiri la care am avut noroc să am acces prin lecturile mele. Cred însă că m-aș opri la o poezie, care surprinde nuanțele unei vieți dedicate studiului și cărților, și anume Flori de mucigai de Tudor Arghezi. Probabil că mențiunea este romanțioasă, însă în sine justifică sacralitatea cărților în lumea mea interioară și bucuria de a scrie, chiar și cu unghia de la mâna stângă.

Raluca Cîrjan: În încheiere, care e lucrul pe care vi-l spuneți cel mai des? Dar cel pe care ați vrea să vi-l spuneți mai mult?

Ioana Costea: Lucrul pe care mi-l spun cel mai des este că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, că fiecare opțiune ființială a fost luată cu optimul decizional din momentul respectiv. Că nu e loc pentru prea multe regrete. Lucrul pe care aș vrea să mi-l spun mai mult este că timpul are răbdare cu oamenii și că orice creștere este în ea însăși unică, cu ritm propriu și avantaje nebănuite.