Discursul dlui prof. Liviu Pop la lansarea vol. I al cărții „Drept civil. Teoria generală” – autor Marian Nicolae septembrie 21, 2018 – Postat in: Evenimente

Discurs la lansarea vol. I. Teoria dreptului civil al cărții „Drept civil. Teoria generală” – autor Marian Nicolae, Cluj-Napoca, 15 iunie 2017

                                                                            Dr.h.c. Liviu Pop, membru corespondent al Academiei Române,

                                                                                                           profesor emerit al Universității „Babeș-Bolyai”

Doamnelor, domnișoarelor, domnilor, distinși colegi,

Particip cu interes și cu deosebită plăcere la această lansare sau prezentare de carte, cu valențe de adevărat eveniment editorial, fiind vorba de o lucrare al cărei autor este un bun și devotat prieten, cercetător de elită în spațiul științei dreptului civil din ultimii douăzeci de ani, cunoscut și recunoscut, a cărui importantă operă este citită și citată de întreaga lume juridică serioasă și informată; este vorba despre o magistrală lucrare, în conținutul căreia dreptul civil este, în același timp și deopotrivă, redescoperire și invenție. De aici rezultă și afirmația pe care îndrăznesc să o formulez că autorul, domnul profesor Marian Nicolae, este și un recuperator și, totodată, un inovator, un fanatic al științei dreptului civil, un neastâmpărat pasionat al cunoașterii științifice, care aleargă cu dăruire, dezinvoltură și competență după licurici luminoși ai gândului și creației științifice. Prin contribuțiile sale, obiectivate într-un număr considerabil de lucrări publicate, se detașează de toți acei infatuați papagali care continuă să populeze masiv și astăzi mediile academice.

Lucrarea pe care ne-o oferă este primul volum al unui adevărat tratat despre teoria generală a dreptului civil, care este elaborat la confluența a doi termeni fundamentali – pe de o parte, necesitatea recuperării a ceea ce s-a pierdut, așa cum spune autorul, din baza sau zestrea ereditară a dreptului civil, în cursul evoluției sale sinuoase, începând din antichitatea romană și până astăzi, și, pe de altă parte, domenialitatea în expansiune și realitatea lui în condițiile evoluțiilor actuale.

Autorul a sesizat de multă vreme că teoria generală a dreptului civil nu mai poate rămâne în granițele abordărilor tradiționale, chiar dacă acestea le datorăm în ultimele decenii unui mare civilist care a fost și va rămâne Gheorghe Beleiu. Abordarea științifică și cuprinzătoare a acestei materii trebuie să aibă în mod obligatoriu caracter interdisciplinar atât în spațiul propriu-zis al științei dreptului, cât și prin explorarea de date și cunoștințe care aparțin unor științe învecinate sau tangente dreptului, cum sunt: sociologia, filosofia, științele economice, teologia etc. Mai mult, teoria generală a dreptului civil trebuie să aibă ca repere și coordonate obligatorii apariția, sub acțiunea globalismului, a ceea ce autorul califică a fi „un veritabil drept civil transnațional”.

Obiectivele pe care le-a avut în vedere autorul în conținutul de excepție al acestei lucrări au putut fi urmărite și realizate numai după îndelungate și temeinice căutări, reflecții, documentări, formulări de întrebări esențiale și răspunsuri nu întotdeauna definitive, care apoi au fost verificate prin publicarea lor în unele volume, articole și studii apărute cu deosebire în ultimii 8-10 ani. Așa cum mărturisește însuși autorul, lucrarea a fost gândită și elaborată în timp, fiind precedată de numeroase revizuiri, reconsiderări și reevaluări.

Realizarea acestei lucrări pe care o calificăm de excepție a fost posibilă și datorită unui aparat bibliografic bogat, divers și reprezentativ. Autorul a utilizat, pe lângă lucrări de valoare, mai vechi și mai noi, ale juriștilor români, și un număr impresionant de tratate, monografii, studii, articole, note, comentarii etc., aparținând literaturii de specialitate din străinătate, fără a se limita doar la spațiul științei juridice franceze, cum se întâmplă de regulă în ce-i privește pe majoritatea autorilor români. Astfel, a studiat un număr impresionant de lucrări ale autorilor italieni, germani și, nu în ultimul rând, din spațiul științei juridice a dreptului anglo-american, precum și a sistemelor de drept mixte. La acestea se adaugă un număr impresionant de lucrări aparținând filosofiei, cu deosebire filosofiei antice și iluministe, teoriei cunoașterii, sociologiei, științelor economice, științelor politice etc.

Rezultatul obiectivat în această lucrare nu putea fi decât unul revoluționar în știința dreptului nostru civil. Astfel, autorul a operat o schimbare esențială de paradigmă în epistemologia dreptului civil, ca parte relativ autonomă în gnoseologia dreptului în general.

Pe cale de consecință, pentru a fi în măsură să aprecieze valoarea acestei lucrări, oricare jurist este necesar să și-o procure și să o studieze cu atenție. Aceasta pentru faptul că întreaga lucrare este incitantă, plină de noutăți paradigmatice, originală și deosebit de utilă, constituind o nouă orientare doctrinară în știința dreptului civil român, care trebuie să recunoaștem că a fost, este și chiar continuă să fie destul de osificată și repetitivă, din cauza unei comodități a majorității așa-zișilor „doctrinari” ai dreptului, care însă nu prea au nimic nou de găsit și de spus, continuând să repete aceleași formule și soluții teoretice revolute.

Așa cum am spus deja, întreaga lucrare are o valoare indiscutabilă. Din problematica abordată, v-aș propune să enunțăm două sau trei dintre temele sau subiectele analizate de autor. Înainte de toate, am în vedere Capitolul II, intitulat „Autonomia dreptului civil”. Astfel, autorul promovează pentru prima dată în dreptul nostru anumite sintagme, cum ar fi „dreptul de rețea”, din care fac parte: dreptul proprietății, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul comercial; sintagma este preluată de la doi autori belgieni și apoi, explicată temeinic, este aplicată la specificul dreptului românesc. În aceeași ordine de idei, este abordată chestiunea deprecierii accelerate a distincției dintre dreptul public și dreptul privat; autorul critică această divizare a dreptului și o însoțește de puternice argumente. Deosebit de interesantă apreciem că este analiza consacrării conceptului de „autonomie juridică a dreptului”, condițiilor și limitelor sale. Am remarca apoi subtilitatea analizelor la care recurge autorul pentru a delimita dreptul civil, față de alte ramuri de drept, soluțiile și concluziile la care se oprește, împreună cu argumentele pe care se întemeiază. Și nu în ultimul rând, putem remarca și abordările legate de autonomia științifică a dreptului civil, cu deosebire referitoare la autonomia epistemologică a acestuia.

O altă abordare diferită și urmată de concluzii originale putem să constatăm că există și în ce privește problematica și sfera principiilor dreptului civil. Numărul și sistemul acestor principii sunt mult îmbogățite în acord cu realitățile și trebuințele actuale. Enunțarea și clasificarea lor este completă și analiza cuprinzătoare.

În final, am remarca și analizele deosebit de pertinente și contributive, calificările pe deplin lămuritoare și argumentele referitoare la izvoarele nescrise ale dreptului civil, chestiune de multe ori prea lesne expediată sau tratată superficial de către majoritatea autorilor în materie, cum sunt: uzanțele, bunele moravuri sau practica judiciară.

Și pentru a sintetiza, apreciem că principalele calități ale acestei remarcabile lucrări sunt:

a) demersul științific este desfășurat nu numai din perspectivă pur juridică, ci pe o plajă mult mai largă; autorul abordează teoria generală a dreptului civil și din multe alte perspective: istorice, filosofice, sociologice, economice și chiar teologice;

b) autorul reușește, în acest fel, să evadeze în conținut și în formulări din corsetul prea constrângător și tern al conceptelor și limbajului pur juridic; aceasta pentru că trebuie să recunoaștem că, în afară de câteva excepții, puține la număr, lucrările științifice ale civiliștilor noștri sunt prea juridicizate; invocăm exagerat de mult în lucrările noastre litera normelor juridice, afirmând eliberator că „așa prevede legea”, uitând de spiritul acestora și de faptul că dreptul și juristul trebuie să răspundă trebuințelor reale actuale și viitoare social-economice, culturale, spirituale etc. ale oamenilor;

c) reținem, de asemenea, și numeroasele elemente, date, informații și concepte pe care autorul le preia din alte domenii sau, după caz, le valorifică; aș avea în vedere mai ales noutățile și sintagmele împrumutate și corect utilizate din teoria cunoașterii, a căror vehiculare este absolut necesară în știința românească a dreptului civil actual.

Lucrarea este foarte bine scrisă. Formulările sunt clare și urmează o logică impecabilă.

Îl felicit pe autor și îl admir penru consecvența, tenacitatea, curiozitatea și creativitatea de care dă dovadă cu pasiune și obstinație. Este astăzi și va fi și mâine și chiar întotdeauna un adevărat și remarcabil creator în știința dreptului privat românesc. Personalitatea profesorului Marian Nicolae, calitățile și realizările sale ca cercetător chemat și ales al dreptului ne trezesc un sincer respect și admirație. Vă dorim sănătate, domnule profesor, multe succese viitoare în demersurile dumneavoastră în câmpul științei dreptului!

În final, felicităm și Editura Solomon, care este privilegiată să publice această carte, demers ce poate fi deosebit de oportun și benefic pentru activitatea sa viitoare, recomandând-o pe cale de a fi o întreprindere de indiscutabilă valoare și prestigiu, cu deosebire pentru destinul științei dreptului românesc.